SCURTĂ DESCRIERE
NUME: Cosmina Păsărin
DATA NAȘTERII: 2 octombrie 1982
LOCUL NAȘTERII: București
OCUPAȚIE: Prezentatoare TV, MC, Voice Over
Cosmina.. îți mulțumesc că ai acceptat invitația mea. Este o adevărată bucurie, având în vedere că “te cunosc” din 2001, când ai apărut în cadrul emisiunii “Vara ispitelor”. Multe s-au schimbat de atunci…
– CARIERĂ –
Profesional vorbind, se poate spune că ai făcut câte puțin din toate. Dar dacă ar fi să te ghidezi după placul inimii, unde te-ai opri?
Așa este, mi s-a oferit posibilitatea de a avea parte de multe experiențe și am făcut câte puțin din toate. Dacă ar fi să mă ghidez doar după ce îmi spune inima, televiziunea ocupă în continuare un loc fruntaș în topul preferințelor mele. Pentru că ador live-ul, la fel de mult îmi place să prezint evenimente. Acest segment (prezentarea evenimentelor – n.r) îmi oferă și foarte multă diversitate. Evenimentele au concepte diferite și aduc multe oportunități de a cunoaște oameni noi și de a lucra cu foarte mulți dintre aceștia.
Îți reproșezi vreodată că nu ai făcut mai mult că să ajungi și mai departe?
Nu am astfel de gânduri pentru că știu că m-am dus mereu cu dorința de muncă și cu inima deschisă către toate proiectele pe care le-am avut. Am tratat și tratez în continuare fiecare proiect cu responsabilitate și implicare totală. Mie, în general, nu îmi place să forțez lucrurile. Nu trag de oameni și nici de proiecte. Cred că mi-am făcut partea și cred că ce este menit să fie al meu nu va întârzia să apară.
Unul dintre citatele mele preferate sună așa – ”Everyone you meet is fighting a battle you know nothing about”. Și pentru că prin prisma meseriei ai întâlnit diferite tipare, tu ce ai învățat din experiența cu oamenii?
Sunt un om care iubește oamenii și tocmai de aceea am și fost mereu dornică să descopăr felul în care aceștia gândesc, funcționează și acționează și caut mereu să înțeleg toate aceste mecanisme. Fiecare om, relație sau situație te învață câte ceva și poți să descoperi aceste lecții doar dacă ai și deschidere. Am înțeles, în tot acest timp, că trebuie să le lăsăm oamenilor libertatea de a fi cum vor ei.
Nu gândesc toți ca mine sau ca tine. Suntem diferiți. Acest fapt ar trebui să ne bucure, să ne ajute să practicăm mai ușor acceptarea și să ne învețe să apreciem diversitatea. Dacă tot vorbim despre acceptare, mai pot spune că și mie mi-a luat destul de mult să înțeleg că oamenii încărcați cu energie negativă, care pot fi agresivi, aroganți sau manipulatori, sunt niște ființe care, de fapt, suferă foarte mult și nici măcar nu conștientizează. Nenumăratele experiențe prin care am trecut m-au ajutat să înțeleg mai ușor și suferința.
Este important să admitem că, de cele mai multe ori, îi învinovățim degeaba pe ceilalți. Dacă le permitem celor din jur să ne trateze necorespunzător, dacă nu știm să spunem NU și nu trasăm granițe sănătoase, dacă nu încheiem legăturile nocive contribuim și noi la crearea acelei suferințe. Nu spun acum că este ușor să admiți și să înțelegi aceste aspecte, dar este clar că atunci când începi să lucrezi cu tine și îți asumi responsabilitatea faptelor tale, viața ta se îmbunătățește vizibil.
Când ai tras linie la final de 2021, ce concluzii ai notat?
Aș greși dacă aș spune că anul 2021 n-a fost un an bun pentru mine. Au fost și câteva momente mai puțin plăcute, e firesc, dar mie îmi place să văd mereu partea pozitivă a lucrurilor. A fost un an în care am făcut câte puțin din toate. Am călătorit, am avut momente de liniște și am avut și momente în care am fost foarte activă. Ba chiar am reluat și legătura cu televiziunea, deși a fost o legătură de scurtă durată. Am prezentat emisiunea “Vorbește lumea” – produsă de Pro Tv – aceasta fiind o experiență intensă de care m-am bucurat la maxim.
Ce așteptări ai de la noul an?
Perioada pandemică ne-a cam învățat pe toți să nu mai plănuim nimic. Poate că această experiență ne-a învățat să trăim mai mult în prezent și să nu ne mai gândim atât ce va fi sau la ce a fost. Eu eram oricum un om care nu își făcea prea multe planuri. Știam mereu ce am de gând să fac în viitorul apropiat, pe termen scurt, dar nu mai mult de atât. Nu îi contrazic pe cei care spun că e bine să ai planuri pe termen lung, dar mie mi s-a demonstrat în repetate rânduri, luând în calcul și dinamica propriei vieți, că ceea ce îmi oferea prezentul era mai bun decât ceea ce plănuiam eu.
Îmi doresc ca 2022 să fie un an în care vom avea toți parte de cât mai multă liniște, mai ales acum când trecem printr-o perioadă care provoacă stres emoțional intens și nu numai. Sper să depășim aceste momente și să devină 2022 acel an în care ne bucurăm de fiecare clipă, apreciem ceea ce avem și devenim și mai sinceri cu noi. Fiind sinceri cu noi devenim mai sinceri și cu cei din jur.
Este nevoie să ne conectăm mai mult și mai des și să ne susținem. Ar fi bine să ne privim mai mult în ochi și să nu mai stăm tot timpul cu ochii în telefoane, prefăcându-ne astfel că există între noi conexiuni reale. Să fie un an în care facem cât mai multe alegeri din iubire. Iubire de oameni, iubire de sine, viață și natură…
– COPILĂRIE –
“Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu, când mă gândesc la locul naşterii mele, la casa părintească din Humuleşti, la stâlpul hornului unde lega mama o şfară cu motocei la capăt, de crăpau mâţele jucându-se cu ei, la prichiciul vetrei cel humuit, de care mă ţineam când începusem a merge copăcel, la cuptorul pe care mă ascundeam, când ne jucam noi, băieţii, de-a mijoarca, şi la alte jocuri şi jucării pline de hazul şi farmecul copilăresc, parcă-mi saltă şi acum inima de bucurie!”. Așa își descria Ion Creangă copilăria. Cum a fost copilăria ta?
Eu nu am talentul de a face astfel de descrieri ?, dar pot spune că am avut o copilărie liniștită, de care îmi aduc aminte cu plăcere. Eram veselă, mereu optimistă, eram foarte curioasă și aveam multă energie. Mă îmbrăcam în rochie de balerină și aveam chiar și un body ca cele pe care le poartă gimnastele și profitam de orice moment pentru a le prezenta părinților și bunicilor spectacolele mele, deși nu aveam niciun strop de talent ?. Eram și foarte vorbăreață și mă prefăceam că prezint știrile în fața oglinzii ?. Asta era, de fapt, distracția mea preferată.
Care au fost desenele preferate?
Eram înnebunită după Țestoasele Ninja, Sandy Bell și Captain Planet. Și acum știu să cânt piesa care însoțea genericul Captain Planet. Încă mai țin minte versurile ?. De fiecare data cântam, mai mult țipam, de fapt, și dansam în fața televizorului când începeau desenele animate ?.
Ai avut o jucărie preferată?
Da, bineînțeles. Am avut o păpușă blondă destul de mare care a fost prietena mea mulți ani. Aveam grijă de ea ca și când ar fi fost copilul meu.
Ce mirosuri păstrezi vii din aromele copilăriei?
Mirosul și gustul gutuilor sunt reprezentative pentru acea perioadă. În curtea bunicii aveam un gutui în care mă cățăram tot timpul. Aveam atât de multe gutui prin curte încât bunica mea ne făcea și mâncare din ele. Mâncarea de gutui nu-mi plăcea deloc, dar gemul de gutui este și acum preferatul meu, are gustul cu care am crescut.
Mai târziu puțin, cum a fost adolescența pentru tine? Se știe că nu este deloc o perioadă ușoară…
Dacă la începutul adolescenței totul părea a avea un curs normal, lucrurile au luat-o razna când eu aveam 16 ani. Tatăl meu a murit și a urmat o perioadă cu multă tristețe și confuzie despre care nu aș vrea să ofer prea multe detalii. Au fost momente dificile și au urmat niște ani foarte grei pentru mine.
– MINTE, TRUP ȘI SUFLET –
Sunt doi ani de când lumea aproape că s-a oprit, de când am fost obligați să ne formăm o altă realitate. Cât de mult te-a afectat ce s-a întâmplat?
La începutul pandemiei m-am simțit ciudat, dar nu a ținut mult această stare. M-am obișnuit destul de repede cu noua realitate. Nu mă așteptam să fie atât de rapid procesul și mă bucur că a fost așa. Mult mai grea mi se pare perioada de acum, perioada în care, din cauza războiului din Ucraina, anxietatea tuturor a crescut.
În perioada de izolare ai stat închisă, singură în casă, aproximativ 60 de zile. Cum arătau zilele pentru tine?
Mie îmi place să stau cu mine și sunt și o persoană care nu se plictisește niciodată, așa că acele zile nu mi s-au părut atât de chinuitoare. Am făcut lucruri pe care le face orice om în propria casă: curățenie generală, am sortat haine, am gătit, am citit, am vizionat filme, am făcut și sport și, bineînțeles, au fost și zile în care nu am avut chef să fac mare lucru.
Dar nopțile? Care sunt, de fel, mai grele pentru orice om.
În ciuda faptului că era o perioadă mai dificilă, am dormit destul de mult și reușeam să mă duc la culcare cu gânduri pozitive. Am încercat să am o stare cât mai bună, am căutat să nu-mi pierd energia pozitivă. Sunt o persoană care este de obicei destul de veselă și e clar că acest lucru m-a ajutat enorm și continuă să mă ajute, în general, în perioadele tensionate.
Ce îți șoptesc gândurile atunci când ești singură cu tine? Dar inima.. după ce tânjește?
Inima și mintea mea își doresc multă liniște. Încerc zi de zi să construiesc și să mențin această stare. Am și zile în care nu reușesc să o mențin, dar apoi recuperez. Deși îmi lipsesc unele lucruri, aleg să mă bucur de ceea ce am. Să te bucuri de ceea ce ai și să îți muți atenția de la lucrurile pe care nu le ai sunt acțiuni care te ajută să îți construiești liniștea. Ca să mențin starea de liniște acord atenție și alegerilor pe care le fac. Aleg cu atenție persoanele cu care stau, locurile în care merg, spun direct NU atunci când nu îmi doresc să fac ceva sau nu sunt de acord cu cineva, îmi aleg cu atenție și proiectele. Am învățat în timp să acționez așa. Am făcut și multe greșeli înainte, nu vă imaginați că am știut dintotdeauna cum se procedează, dar mă bucur că, într-un final, am înțeles mult mai bine felul în care se desfășoară viața.
Ce îți lipsește acum? Ție.. femeia.
În momentul de față simt că-mi lipsește siguranța. Totul îmi pare a fi fragil, incert. Sper, totuși, că aceasta stare vă dispărea în curând.
Simți în vreun moment presiunea societății, care impune un tipar al femeii – căsătorită și cu copii?
NO WAY! ? Nu las pe nimeni să-mi spună ce să fac cu viața mea. Când vine vorba despre acest subiect, sub nici o formă nu pot aproba ce spune societatea. Se știe deja că este sănătos să trăim după propriile reguli, nu după reguli impuse de alții. De-a lungul timpului, în cadrul relațiilor mele de lungă durată, a fost dezbătut subiectul “căsătorie și copii”, dar nu am considerat că mă aflam în momentele potrivite pentru a face acești pasi și nu regret nici acum deciziile luate.
“Când te iubești cu adevărat, în sufletul tău e mai multă liniște”. Care a fost momentul în care ai conștientizat că iubirea de sine este mai mică și cum ai reușit să înveți să te iubești și să te accepți așa cum ești?
Știu sigur că nu m-am iubit pe mine când am stat în relații care mă storceau de energie și în care nu mă simțeam împlinită. Câteodată chiar este bine să te oprești din a vedea doar binele în oameni și trebuie să începi să vezi și ce îți arată acțiunile lor. Îți faci mult rău dacă nu ții cont de mesajele care îți sunt transmise prin intermediul faptelor lor. Trebuie să găsești în tine puterea de a pleca din relațiile în care nu te simți văzut și înțeles și nu trebuie să încurajezi prin prezența ta în relație evoluția lor.
După astfel de perioade și conștientizări nu răsare imediat soarele, durează ceva vindecarea. Important este să fii sincer cu tine și să nu te învinovățești. Trebuie să îți dai voie să înțelegi că ai făcut atât cât ai știut tu și de aceea ai ajuns în acele situații. La fel de important este să și înveți lecțiile care îți sunt oferite prin intermediul acelor întâmplări și să ai grijă să nu mai repeți greșelile făcute. Dacă nu înțelegi aceste aspecte, repeți aceleași experiențe doar că schimbi personajele.
Ce te face să te simți cu adevărat frumoasă?
Un make-up potrivit, hainele elegante, rochiile și pantofii cu toc mă fac să mă simt întotdeauna bine. Dar la fel de bine mă simt în pielea mea și dacă port o ținută lejeră sau dacă sunt acasă, e dimineață, și am avut parte de un somn bun.
Dar fericită?
Sunt fericită când fac lucruri simple. Să merg pe jos prin centrul Bucureștiului este o activitate care mă încarcă pozitiv și mă face fericită. Când simt că nu sunt în cea mai bună formă, mă îmbrac – ies la o plimbare – și mă bucur de fiecare dată de efectele acestei ieșiri. Beau și o cafea după o astfel de plimbare pentru că nu am o problemă să ies singură. Îmi place să-mi fac și astfel de plăceri când ies. Mă fac fericită și zilele cu soare, conversațiile cu persoane dragi, plimbările pe plajă, petrecerile și serile în care am alături prietenii sau familia. Îmi place să stau la povești cu ei, să mă bucur de muzică bună și de un vin bun.
În viață trebuie să ne îngrijim de 3 aspecte importante: minte, trup și suflet. Cât timp aloci fiecăruia și ce anume faci pentru a le hrăni?
Corpul fizic, emoțional și mental merită același nivel de îngrijire și protecție. Țin cont zilnic de modul în care mă ocup de corpul meu fizic – alimentație, odihnă, relaxare și, câteodată, sport. Acord importanță și modului în care îmi hrănesc mintea și sufletul. Totul pleacă de la alegeri, așa că aleg cu atenție ce urmăresc, fie că vorbim despre imagini video, postări, comentarii, dezbateri, păreri, emisiuni, situații, oameni sau discuții. Dacă simt că apare ceva care îmi poate genera o stare proastă, ceva nepotrivit, mă retrag și închid imediat acele canale, conversații, legături.
Dacă într-o zi, mergând pe stradă, în mulțime L-ai vedea pe Dumnezeu, ce I-ai spune?
Daca L-aș vedea pe Dumnezeu, într-o zi, pe stradă, I-aș mulțumi pentru că are mereu grijă de mine.
Urmărește-o pe Cosmina Păsărin pe: FACEBOOK, INSTAGRAM
