Tudor este unul dintre artiștii pe care îi urmăresc cu drag pe rețelele de socializare și a cărui muzică mă binedispune într-o zi în care nu toate merg așa cum mi-aș dori. L-am cunoscut în 2015, la filmările unuia dintre videoclipurile Fly Project, iar de atunci am devenit susținătoare a trupei, dar și admiratoare a cuplului Tudor-Anamaria (YOneȘtii). Sunt multe despre care aș vorbi cu Tudor și mi-am promis că o să îi răpesc din timp și pentru o discuție live la o cafea turcească, dar până atunci mă bucur de răspunsurile lui la primul set de întrebări:
Bună, Tudor! Ce bucurie este această ocazie prin care pot afla mai multe despre tine.. chiar de la tine :)
Bună! Și pentru mine este o bucurie să am un interlocutor interesant și să povestim împreună :)
Ultima oară te-am văzut în 2018 și, Doamne, cât te-ai schimbat de atunci! În afara faptului că greutatea corporală cerea o modificare, când/cum ai simțit că a venit momentul să schimbi ceva în stilul tău de viață?
Oh, da, normal. De aici și treaba cu slăbitul, a fost un reset total, am lucrat eu cu mine în multe aspecte ale vieții mele, am ales să fac lucrurile altfel, încât să îmi fie bine. Să am alt program de studio, de zi, să slăbesc, să nu mai mănânc carne, să îmi aleg oamenii cu care îmi consum timpul, limitat, ca în cazul tuturor.
Îți place ce vezi acum în oglindă? Este o schimbare mare care, deși s-a produs treptat, necesită timp de obișnuire.
Da, mie îmi place, mă simt mult mai bine, însă am slăbit mai mult decât era cazul și voi încerca să mai pun câteva kg.
Nu pot să nu te întreb: ce ai făcut cu hainele care ți-au rămas mari? :)
Pentru prima dată, mi-au rămas hainele prea mari.. Ce să fac, unele sunt încă în dulap, nu am avut timp să fac ceva cu ele, ne vom ocupa și de asta.
O altă schimbare care s-a produs este structura trupei Fly Project. Ai rămas singur…? S-a luat în calcul cooptarea unui alt coleg?
Nu. Nu am luat în calcul asta, nu spun că nu se va întâmplă niciodată, însă nu mă gândesc la asta. Și nu sunt singur, de mulți ani am o echipa alături, niște oameni cu care lucrez constant și sunt parte din echipa și activitatea Fly Project, zi de zi.
“Când am început să fac muzică, mi-am dorit să transmit emoție prin tot ce fac, să bucur oamenii, să radă, să plângă, să îi fac să danseze, dar să nu rămână indiferenți.”. Pe ce piesă Fly Project crezi că se poate plânge?
“Goodbye”. Are o poveste, este scrisă când Ana și cu mine eram despărțiți.
Felicitări pentru piesa “Millerba”. Și-a făcut treaba? A ajuns acolo unde trebuia?
Eu sper să ajungă la cât mai mulți oameni, atâta timp cât îi bucură, e tot ce mă interesează. Din feedback’urile primite, da, și-a făcut treaba și continuă să și-o facă. Mai are de lucru :)
Dondè està Millerba? :)
Millerba e acolo unde vrei tu să fie, unde vrei tu să o găsești. E o muză sau sursa de inspirație a fiecăruia.
Consideri că muzica ta este mai bine apreciată peste hotare decât în România?
Cred (și sunt fericit să spun asta) că muzica Fly Project a ajuns mai departe decât mi-am imaginat vreodată. Este incredibil sentimentul pe care îl ai în momentul în care ești la mii de km de țară și oameni, care nu iți vorbesc limba, fredonează cu tine, îți strigă numele, se distrează pe piesele tale.
Mi-a plăcut mult că ai spus în cadrul emisiunii “Neatza cu Răzvan și Dani” că pandemia te-a învățat să te iubești mai mult. Este un subiect intens discutat între femei, dar nu știu câți bărbați aduc asta în discuție. Poate un bărbat să nu se iubească pe sine?
Sigur că poate. Orice om poate să nu se iubească destul, să aibă nevoie să pună lucrurile în ordine, să își dea un reset.
În ceea ce te privește, ce aspecte te împiedicau să te iubeșți?
Mă pierdeam în prea multe, aveam un program exagerat de aglomerat, haotic, iar asta mă afecta pe toate planurile. Și acum sunt la fel de ocupat, însă e mai multă ordine. În plus, am un copil și am realizat că vreau să fiu sănătos pentru ea, să o văd crescând.
Mai spuneai că în primul și în primul rând te bazezi pe tine în viață. Pot trage concluzia că ai găsit în tine cel mai bun prieten?
Da. Eu mă cert cu mine, mă știu cel mai bine și sunt cel mai mare critic al meu.
Ai o fiică absolut minunată. ILINCA. Spune-mi, te rog, ce ai învățat de la ea? Copiii noștri chiar au darul de a ne învăța lecții încă de când se nasc.
Exact ce ți-am zis mai devreme, că trebuie să am grijă și de mine ca să pot să am grijă de ea.
“Nu ştiu alţîi cum sunt, dar eu, când mă gândesc la locul naşterii mele, la casa părintească din Humuleşti, la stâlpul hornului unde lega mama o şfară cu motocei la capăt, de crăpau mâţele jucându-se cu ei, la prichiciul vetrei cel humuit, de care mă ţineam când începusem a merge copăcel, la cuptorul pe care mă ascundeam, când ne jucam noi, băieţîi, de-a mijoarca, şi la alte jocuri şi jucării pline de hazul şi farmecul copilăresc, parcă-mi saltă şi acum inima de bucurie!”. Cum a fost copilăria ta?
Frumoasă. Bunicii mei m-au crescut și perioada în care am fost cu ei, la Aiud, a fost cea mai frumoasă, le datorez mult din ce sunt astăzi, am învățat cele mai multe lucruri de la ei.
Dacă într-o zi, mergând pe stradă, te întâlnești cu Dumnezeu, ce faci? Ce Îi spui?
Păi, de unde știu eu că e Dumnezeu? Asta ar însemnă ca El să vină la mine să se prezinte. Pentru că eu cred că Dumnezeu e-n fiecare dintre noi.
Urmărește-l pe Tudor Ionescu pe Instagram, Facebook și Youtube!
