NUME: Alexandra-Miruna Manescu
DATA NAȘTERII: 14 Martie 1989
LOCUL NAȘTERII: Petrosani, Hunedoara
OCUPAȚIE: artist interpret vocal, songwriter
NUME: Emanuel Daniel Andriescu
DATA NAȘTERII: 16 Iulie 1988
LOCUL NAȘTERII: Suceava
OCUPAȚIE: artist, instrument saxofon, clarinet, pian, profesor de clarinet la Conservatorul din Berna
Felicitări pentru inițiativa de a dona veniturile aduse de piesa “96” refugiaților din Ucraina.
Mulțumim tare mult, ne bucurăm să putem fi de ajutor.
“96 spune povestea copilului ajuns la maturitate, care nu reușește să-și găsească locul în lumea asta mare și înfricoșătoare.”. Cât de mult vă regăsiți voi în această poveste? Cum sunteți voi după doi ani de pandemie, iar acum… cu un război care, la fel, ne afectează pe toți.
Eu, personal, mă regăsesc foarte mult în povestea asta. Trebuie să recunosc că am avut dificultăți în a mă integra de când mă stiu. Și asta pentru că nu sunt un om care vorbește tare, nu spun chiar tot ce-mi trece prin cap, nu urlu și nici nu mă bat cu pumnii în piept că le-aș ști pe toate, și sunt și extrem de sensibilă, iar lumea în care trăim nu pare să mai aibă loc pentru astfel de trăsături. Mai presus de toate, nu sunt dispusa să fac orice pentru a-mi atinge scopurile.
După pandemie, suntem mai inspirați ca oricând. O pauză de genul acesta nu a făcut decât să ne stimuleze creativ. Stiu că toată lumea se așteaptă la răspunsuri încărcate negativ când vine vorba de pandemie, dar ritmul scăzut al lumii din ultimii doi ani pe mine m-au bucurat și inspirat.
Date fiind situațiile care ne-au schimbat realitatea, dacă ați avea puterea de a schimba ceva în lume, ce ați schimba?
Oamenii își doresc mereu mai mult. Nu se satură niciodată. O idee mai puțin populară e să fii mulțumit cu ce ai și cu a fi ordinar, nu extraordinar. Privind modul în care se degradează lumea și natura din jurul nostru, fiecare dorință a noastră pentru mai mult contribuie la această degradare. Totul a devenit despre a avea și nu a fi. Deși cuvântul “ființă” pleacă de la “a fi”, noi ținem morțiș să-l transformăm în altceva. Aș fi curioasa să văd cum ar arăta o lume în care ar dispărea această presiune de a acumula și am deveni niște maeștri în a folosi ceea ce avem deja într-un mod sustenabil.
O lume în care poți fi mai mult decât poți avea. Știu că sună idealist, omul e mânat în permanență de dorințe ascunse și mai puțin ascunse, dar la final, a fi competitiv nu înseamnă doar a avea mai mult decât celălalt. Înseamnă și a-ți dezvolta și perfecționa o noua abilitate. În a-ți însuși un nivel înalt de competență într-un anumit domeniu. Însă noi nu apreciem măiestria unui talent decât în momentul în care acesta produce profituri considerabile.
Ce credeți că le lipsește oamenilor ca să fie mai buni, să trăiască în pace și mulțumiți cu ceea ce au?
Le lipsește raportarea la lumea lor interioară. Noi fugim de ceea ce avem înăuntru, pentru că nu tot ce e acolo e neapărat pozitiv (din punctul societății de vedere). Și atunci reprimăm. Și tot ce reprimăm, visăm noaptea. A doua zi ne gândim, dar nu prea mult, din multiple motive. Fie doare, fie ne e frică să ne asumăm și acele părți din noi mai puțin frumoase (din punctul societății de vedere). Atâta timp cât ne raportăm la lume exterioară nouă, n-o să fim niciodată fericiți. Mereu va fi altcineva mai inteligent, mai frumos, mai bogat, mai carismatic, mai talentat, etc. Lumea noastră interioară este atât de bogată, un teritoriu atât de fertil pentru dezvoltarea nostra, încât ar trebui să fie principalul nostru reper.
Cum cântăriți succesul: în milioane de vizualizări pe Youtube sau prezența pe scena marilor festivaluri și concursuri precum Eurovision?
Cred că depinde prin ce lentilă vrei să privești lucrurile, una calitativa sau una cantitativă. Fiecare artist își dorește ca muzica lui să fie iubită și înțeleasă. M-am bucurat și mă bucur în continuare că am avut ocazia să cânt pe o scenă atât de mare ca cea de la Eurovision; mă încântă că piesele noastre sunt ascultate în număr mare. Dar avem și piese care nu au devenit virale. Cu toate astea, și un singur mesaj de apreciere la adresa acelui cântec mai puțin popular reprezintă pentru mine un succes. Nu există nimic mai frumos decât regăsirea ascultătorilor noștri în muzica noastră.
Cum a luat naștere proiectul Timbelle? Și de unde ideea numelui?
Timebelle la origine a fost o trupă instrumentală, multi-culturală, care m-a adoptat pe mine în 2015. Și pentru că trupa a luat naștere în Berna, numele Timebelle vine de fapt de la un important monument istoric din acest oraș fabulos – un ceas care poartă numele de Zytglogge. Simbolul numelui înseamnă timp frumos petrecut în Berna.
De ce ați ales muzica ca forma de exprimare? Ca stil de viață. A fost talentul pe care ați descoperit că îl aveți sau au fost și alte sentimente la mijloc? ?
Cred că a fost ceva natural în cazul nostru. Și eu, și colegul meu, Emanuel Daniel Andriescu, am început să cântăm, fiecare la instrumentul său, foarte devreme. Emanuel a pornit pe muzica clasică, iar eu pe muzica pop. Între noi fie vorba, el este cu adevărat muzicianul dintre noi, pentru că a studiat realmente asta. În cazul meu, mama a descoperit că am voce și așa a început drumul meu, între timp făcând propriile mele descoperiri, printre care songwriting-ul care se dovedește în fiecare zi a fi cea mai eficientă formă de terapie.
Cum ați caracteriza muzica voastră?
Este o muzica versatilă. Toate piesele pe care le-am făcut sunt copiii noștri, deci nu putem spune decât că suntem mândri de ele. Ne place să gustăm din mai multe genuri, de pildă, până anul trecut am lansat doar piese latino. Apoi a venit pandemia și pe mine una m-a făcut ușor melancolică. Apoi a venit războiul și am devenit de-a dreptul depresivă. Toate astea s-au transformat în balade. Momentan experimentez o fază destul de pop-rock, ușor agresivă, care deja a fost transpusa în câteva idei. Ca să-l citez pe Freddie Mercury, “I’m just a musical prostitute”, în sensul că muzica face ce vrea din noi și noi ce vrem din ea, oricât de îndrăzneț ar suna.
Muzica vindecă. Îmi puteți numi câte o piesa care a ajutat la vindecarea voastră într-un anumit moment de cumpănă?
Muzica vindecă, într-adevăr. În ianuarie am avut ocazia să vizitez Islanda. A devenit foarte rapid locul meu preferat de pe pământ. Și așa am descoperit și piesa “From Saturn to Earth” (Ragga Gísla), pe care am ascultat-o obsesiv tocmai pentru că mă ajuta să retrăiesc anumite evenimente din trecut, dar la un nivel extrem de profund, aproape de hipnoză, aș putea spune.
Runa.. ești o femeie atât de frumoasă ❤️. De curând am avut un proiect în care am abordat subiectul “Self-Love”. Spune-mi, te rog, ai simțit vreodată că te iubești mai puțin?
Mulțumesc tare mult! E greu să te iubești chiar zilnic, având în vedere lumea în care trăim, care-ți amintește constant că nu ești suficient de frumos, bogat, deștept, etc. Când ești adolescent, toate momentele astea se simt extrem de dramatic. Acum pot să spun că am dezvoltat o comunicare mult mai caldă cu mine însămi, iar în momentele în care nu-mi prea place de mine încerc să nu mai fug. Oricât de grea ar fi starea respectivă, rămân acolo și încerc să am răbdare cu mine și să-mi explic calm, ca celui mai bun prieten, că am o zi proastă și nu sunt datoare să fiu frumoasă sau perfectă. Sunt datoare să fiu blândă și înțelegătoare cu mine, chiar și atunci când acest lucru nu are niciun sens pentru cei din jur.
Nu prea ne mai permitem luxul de a ne face planuri.. totuși, ce gânduri și dorințe aveți pentru anul 2022?
Foarte multe momente superbe s-au întâmplat în lipsa planurilor, iar cu asta sunt convinsă că rezonează multă lume. Bineînțeles că ne dorim să facem cât mai multe piese care să atingă sufletele oamenilor. Dar avem în plan și un proiect cultural în Elveția, în care muzica pop se îmbină cu muzica clasică, dar și cu elemente din folclorul românesc. Acesta mă entuziasmează foarte puternic și e o dovadă în plus la ceea ce spuneam mai sus legat de versatilitatea și complexitatea muzicii noastre.
