Mădălina Craiu este Magda din serialul “Umbre”. Este Vera din filmul “Mo”, Giulia din “Luca” și Cristina din “A quiet place”. Aceeași Mădălina Craiu este actrița de teatru din piesele “Stă să plouă”, “Libetto Solitudine”, “Amadeus” și “Clasa noastră”.
Așa cum se spune, lista poate continua, dar mă opresc aici, pentru că sunt nerăbădătoare să citiți răspunsurile pe care Mădălina mi le-a oferit atunci când am fost curioasă să aflu cum se vede lumea prin ochii și inima ei.
Luni, ora 12:00, Centrul Bucureștiului: Cum se văd oamenii prin ochii tăi?
Acum nu se văd, sunt acasă. E gol orașul.
În fiecare zi: Cum se simte iubirea în inima ta?
E calmă și așezată.
Sâmbătă, ora 08:00, la tine în apartament: Cum vede inima ta realitatea?
O vede în ceață până își bea cafeaua. Bate încet până la cofeină, bate normal după.
Cum simte inima ta durerea?
Ca o deshidratare bruscă. Ca și cum s-ar strânge. Cred că e și o expresie, a ți se strânge inima. Așa se simte.
Cum simte inima ta fericirea?
De parcă ar fi mâncat ceva foarte bun. Îmi și imaginez o inimă la masă cu burtica plină și obrajii roșii de satisfacție.
Vineri, ora 22:00: Cum se vede Mădălina prin inima ta?
La fel ca în fiecare seară, nu e o zi specială vinerea. Depinde de ce fac în timpul zilei. Dacă a fost o zi plină, am inima obosită. Vrea să fie acasă. Acasă înseamnă multe lucruri.
Dar prin ochii tăi?
Ecranul televizorului cu un film bun, cada plină cu apă, tutunul care e tot timpul pe altă masă și nu mai știu care e, o farfurie frumoasă și veche pe care am încropit ceva, o mână pe picior, coada motanului, jumătate de pernă.
Duminică, 04:00 dimineața: Cum se vede orașul prin ochii tăi?
În mișcare și gălăgios, puțin în ceață, viu, mai colorat.
Ora de culcare: Ce gânduri îți trec prin minte?
Tre’ să mă apuc de ceva, de altceva în perioada asta. O sa caut citate mâine. Poate ale lui Dem Rădulescu. Sau poate Oscar Wilde. Merge să le brodez sau ceva. Ce rezolvare găsisem la scena 12? Ok, și cum am ajuns acolo? Doamne, tre’ să refac showreel-ul săptămâna asta. Am lăsat vasele nespălate. De dimineață încep cu asta. Să nu uit să o sun pe Ofelia. Mâine tre’ să gătesc conopida că se strică aiurea. Subiect de film cu frații în drum spre înmormântare. Hai că iar adorm peste 5 ani. Să respir mai lent, poate merge. Mai fumez o țigară și mai încerc o dată.
Joi, ora 19:00, înainte de spectacol: Cum se vede teatrul prin ochii tăi?
Culise. Costumul verificat. Mă mai uit de două ori în oglindă. Telefonul. E pus pe silent. Văd podeaua sau tavanul în funcție de ce aleg să fac ca să mă încălzesc. Parteneri. Mult fum de țigări. Obiectele de care am nevoie în scenă. Sticla cu apă. Cafeaua.
Cum văd ochii tăi scena și publicul?
Cu pupilele dilatate.
După ce tânjește inima ta?
După conexiune.
Dar ochii tăi? Ce vor să vadă?
Oamenii care îmi sunt dragi, orice loc din Italia, filme bune, spectacole la fel de bune, mare, frunze, iarba, cărți, munte și animale multe.
De ce ți-e dor?
În perioada asta, cel mai mult de oameni.
Marți, ora 10:00, la filmările serialului Umbre: Cum o văd ochii tăi pe Magda?
Încercănată, iar a plâns. Dar îi stă bine părul.
Gopo. Cea mai bună actriță într-un rol secundar: Ce simte inima ta?
E bucuroasă că face parte.
