NUME: Cosmin Teodor Pană
DATA NAȘTERII: 21 noiembrie 1990
LOCUL NAȘTERII: Giurgiu
OCUPAȚIE: actor, scenarist
Cosmin… de ce teatru și film?
Pentru că pot trăi mai multe vieți într-una singură, pentru că pot experimenta apropieri de situații pe care într-o viață normală nu ar fi ușor să le descopăr, pentru că fiecare personaj cere ceva de la mine, dar și lasă ceva în mine și mă crește. Si pentru că pur și simplu îmi place.
Unde te simți mai confortabil: pe scenă sau în fața camerelor de filmat?
Sunt experiențe foarte diferite, chiar dacă e aceeași profesie. Nu pot să aleg. Cred că-s mai confortabil la teatru, pentru că am făcut mai mult decât film și, dacă sunt varză într-un spectacol, trece, ne vedem a doua zi și o luăm de la 0. Uiți mai repede momentele proaste. La film rămân pentru eternitate dacă n-ai nimerit-o. Însă, la film ai șansa să repari o greșeală pe loc, în dubla următoare, nu a doua zi. Cred că ambele oferă și momente de confort, dar și de tensiune maximă.
Ce îți place cel mai mult la viața pe care o trăiești?
Faptul că nu există deloc rutină. Chiar și când există rutină, nu e chiar rutină. Nu e același lucru. Se schimbă textul, locația, oamenii cu care lucrezi, publicul etc. Ceva e mereu altfel. E atât de puțină rutină încât uneori am momente în care mi-ar plăcea un program de la 9 la 17. Cred că în acele momente mă obosește faptul că se instalează rutina lipsei de rutină.
Este greu drumul spre succes? Și dacă tot te întreb asta, spune-mi, te rog, cum văd ochii tăi succesul?
Cred că succesul în meseria de actor este atunci când primești oferte și ai libertatea materială și profesională să alegi doar proiecte care bifează ambele criterii: un rol provocator și incitant și o remunerație corectă. Fiecare are propriile interpretări ale acestor criterii și asta e frumusețea. De la un anumit moment, fiecare își poate alege să aibă succes sau nu.
Cred că succesul mai este și atunci când te gândești: “Bun, am făcut asta până aici. Nu-s în faliment și am jucat roluri care-mi plac. E bine. Vreau mai mult? Înseamnă că trebuie să muncesc mai mult sau mai smart.” Cred și în succesul bucuriei de a face această meserie. Însă nu e rău nici să vrei mai mult. Până la capăt nu știu cât de lung e drumul. Momentan mă bucur de ce am acum. Cel puțin încerc :) .
Marți, ora 10:00, la filmările serialului Subteran: cum îl vezi în oglindă pe… Dracu, personajul pe care îl interpretezi?
Cu plăcere și mă minunez! Mă bucur că-s eu și că nu-s eu, în același timp. E o părticică din mine, care în circumstanțe foarte diferite de viață, ar fi putut exista în forma pe care o văd în oglindă. Mă bucur că am avut ocazia să fac acest rol ca să pot asista la manifestarea acestei alterități.
Te-ai întrebat vreo secundă “de ce eu?!”?
Sincer, nu. M-am bucurat pentru șansă, pentru rol și m-am gândit doar că trebuie să-mi fac treaba cât mai bine.
Ai acum mai multă încredere în tine decât aveai înainte să iei castingul?
Da. Categoric. A fost o piatră de hotar, o provocare mare, cea mai mare provocare pe care am avut-o până acum. Când ești mulțumit de felul în care faci față unei provocări e firesc să capeți mai multă încredere, însă meseria de actor e amăgitoare. E ca mersul pe sârmă: chiar dacă ai mers kilometri întregi, ani de zile, e nevoie de un singur moment de neatenție ca să cazi și căzătura poate fi fatală.
Cum arată personajul care ar fi o adevărată provocare să îl joci? Poate un personaj din Harry Potter sau poate unul din Game of Thrones :) .
Ha! Ai numit două dintre seriile mele preferate! Aș fi jucat aproape orice în oricare dintre ele. Cred că orice personaj e o provocare. Mi-ar fi plăcut să-l joc și pe Snape, dar și pe Ron, de exemplu. Personaje din sfere foarte diferite. Cred că provocarea este să găsești în orice personaj, mic sau mare, latura profund umană. Când eram în liceu, visam să joc în filme cu mafioți, cowboy sau cavaleri. O parte din vis mi s-a împlinit odată cu Subteran.
Leonardo DiCaprio sau Jason Statham?
DiCaprio, chiar dacă am fost mare fan al lui Statham în Snatch. E mai versatil DiCaprio.
Așa cum spuneai într-un interviu, atunci când interpretezi un rol, are loc un “shift de personalitate”. Și personajul care te face azi cunoscut publicului larg și cu care te vor asocia mult timp de acum înainte este unul negativ. Dar tu.. Pană Teodor Cosmin.. cine ești? Cum ești?
Un introvertit. Am auzit deseori, poate prea des, de la un om care știa de mine, dar mă cunoștea de puțin timp, replica : “Nu mă așteptam să fii așa, credeam că ești mega arogant.”. Putem spune că sunt surprinzător :)).
Nu am putut să nu remarc piesele alese pentru scenele în care îți faci apariția (iar Facebook-ul mi-a arătat că l-am avut ca prieten comun pe Nosfe). Așa că sunt tare curioasă să aflu ce muzică asculți.
L-am și cunoscut o dată. O pierdere mare pentru lumea muzicală din România. În ultimul timp, am o perioadă italiană foarte puternică: Celentano, Ornella Vanoni, Franco Califano, Peppino Gallardo, Lucio Dalla și Maneskin. Dar ascult multe genuri. Am crescut cu Scorpions, System of a Down, Cargo, Eminem și Paraziții. Dragoste eternă pentru Pink Floyd și Queen.
Uneori, când plecam la filmările pentru Subteran, ascultam Eminem. Am citit undeva că așa făcea și Daniel Day Lewis pentru rolul din Gangs of New York și m-am gândit ca e util să copiez obiceiul unui mare actor.
Ce te face fericit?
Momente. Nu cred că fericirea este o țintă care trebuie urmărită cu aviditate. Prefer să-mi fie bine acum ca să nu fiu cât mai rar în situația de a zice: ”înainte era mai bine”.
Cum este Bucureștiul? Ce emoții și gânduri ai când te plimbi singur prin oraș.. poate seara?
Bucureștiul e un oraș mișto. M-a adoptat și eu m-am lăsat adoptat. Îmi place foarte mult cum, în zona veche, dacă intri pe străduțe, te izbește un iz de țară, o atmosferă de calm, fiind în centrul Bucureștiului. Zona Icoanei primăvara și toamna sunt superbe. E un oraș versatil.
La câte plimbări am făcut prin București, cred că am trecut prin toate emoțiile. Mă liniștesc plimbările meditative pe străzile din București.
La ce visezi cel mai mult?
Încă 100 de proiecte precum Subteran! Celelalte sunt mai intime.
