“Văd succesul ca pe o liniște pe care o aștept de o viață” [DEDEY]

Hip-hop, succes, pasiuni fară răspuns, o casă la munte, îngeri păzitori și Dumnezeu. Aș mai fi avut multe să îl întreb pe Dedey, însă momentan a ieșit acest interviu interesant:

POVESTEA – CUM A ÎNCEPUT TOTUL

Miaaaaaa, te salut! 🤜🤛 Să începem cu începutul, back to basics, cum ar veni 😅. Deci.. numele de scenă e mai degrabă porecla mea din copilărie; pe vremuri, dacă nu aveai poreclă, nu te lăsa mă-ta afară. Se poate observa că e Dedey cu y la final că.. mna.. y era mai cool, Shady era cu y, 4ever cu 4, etc. Porecla a avut următorul parcurs: Andrei – Dei, Dedey.. acolo am adăugat y și în timp am zis “gata, numele ăsta o să-l fac cunoscut!”. Prima piesă am scris-o în clasa a 7-a, dacă mi-amintesc bine, am făcut și bitul singur, într-un program care se numea “hip-hop ejay”, parcă, și era în cadrul unei teme în care noi trebuia să creăm ceva cu subiectul “stop drogurilor” și așa am și numit piesa. Era în colaborare cu colega mea de clasă, o piesă.. mamă, mamă, ceva frumos.. am râs mult de ea peste ani. Primul concert l-am avut în clasa a 8-a, la balul de sfârșit de an, într-o discotecă din Petroșani. O ardeam cu haine de săreau de pe mine, bandană, șapcă, peste lanțuri și cântam anti-droguri.. nu înțelegeam nimic. Au mai fost concerte în cadrul balurilor, prin licee, local, și câteva intervenții cu eTas, tot local.

Pe la urechile fiecăruia ajung ritmuri și piese din toate stilurile muzicale. Ca și artist, poți să te joci și să încerci cate puțin din fiecare. De ce hip-hop?

Hip-hop-ul mi s-a arătat primul după manele (n.r.: râde). A fost că o salvare, deoarece la noi în zonă se auzeau doar manele: Guță and shit, Carmen Șerban, Nicu Paleru etc. Ai mei asta ascultau, eu găsisem pe la unchiul meu care stătea în “camera bună”, așa-i ziceam, acolo stăteau cei mai mari din familie (noi stăteam mulți într-un apartament cu 3 camere) și el avea acolo un casetofon mai măricel, avea mai mereu aparaturi, video, camere de filmat, casetofoane, și m-am strecurat la el pentru că eram atras de aparaturile alea și eram curios ce e pe acolo. Așa am descoperit o casetă cu Marcel Pavel și una cu B.U.G. Mafia – albumul “De cartier”. Am dat play la Marcel Pavel, am zis “mooaaamă, frumoasaaaa meaaaa, în noaaapteaaa astaaa, să ne iubiiiiiiim ca doi nebuuni. M-am scos, am zis, blană, altă muzică, deja îmi place. După care am băgat BUG și am zis “meaammm wtf, ăștia-s mai tari :))))) mergeau mai bine versurile lor cu traiul nostru din cartier. Mi-a rămas în suflet muzica asta și apoi l-am descoperit pe Eminem și mi-a schimbat viața; a fost momentul în care mi-am dat seama că vreau să fac muzică indiferent de ce urma să întâlnesc în drumul meu.

Care sunt artiștii care ți-au alimentat dorința de a face hip-hop?

Eminem, B.U.G. Mafia, Paraziții, Nimeni Altu’. În timp, au ajuns mulți artiști tari la urechile mele care mi-au alimentat flacăra, însă cu ei am început.

Cu ce vrei să rămână ascultătorul după ce ascultă piesele tale?

Cu o emoție plăcută, indiferent de starea în care se află el. Îmi place să știu că pot ajuta la rândul meu , așa cum am fost eu ajutat de această muzică.

Îmi spunea cineva că el nu crede că există om care să nu fi făcut măcar un compromis în viață lui. Tu… ce compromis ai accepta să faci dacă ai știi că asta te-ar ajuta să primești succesul pe care îl meriți?

Păi dacă ar fi să fie după merit, n-ar trebui să fac niciun compromis ca să-mi primesc succesul (n.r.: râde), dar trăim în țara lu’ Negru, unde numa’ nu-i ușor. Prefer să mă zbat în continuare, așa cum am făcut până acum; departe nu sunt de succesul pe care-l merit, însă mai am mult de muncit și asta fac.

Ce crezi că îți lipsește în acest moment ca să fii acolo unde îți dorești să fii?

Cred că îmi lipsește norocul. L-au luat maneliștii pe tot (n.r.: râde). Îmi lipsește promovarea online, pe care nu reușesc să mi-o fac singur, câte să mai tot fac singur :)))) We need a team! Și dacă reușesc să ajung la oameni, de acolo e easy, n-am emoții, ne facem treaba bine.

Ce alegi între o carieră de succes în muzică și o viață împlinită trăită într-o casă la munte?

Carieră de succes 100% ; dacă asta merge, fac și căsuța mea de vis la munte.

Ce muzică ascultă Dedey în căști?

Mmmm… în mare parte, bituri :)))) Sau ce am mai lucrat, analizez să fac mai bine. Dacă e să bag muzică, e random, nu-s focusat pe ceva anume. Ascult multă muzică și nu neapărat rap, ascult când scoate câte un artist care-mi place, apoi las să curgă muzica random, de relax .

Nu știu dacă este o întrebare mult prea “sensibilă” pentru un artist underground, însă versurile tale îmi dau curaj să te întreb: la ce visezi cel mai mult?

Fix la căsuța de la munte, la grădina plină de căței mișto, la nevasta mea să fie bine, eu să fiu bine, copil-copii, pisici, tovarăși, oameni blană, însă cel mai mult să avem cu toții sufletul liniștit.

Ce alte pasiuni ai pe lângă marea pasiune – muzica?

Sunt pasionat de mâncare, aș mânca non-stop toate bucătăriile din lume; mie mi se făcea poftă și când urmăream emisiunea aia Bizarre Foods cu Andrew nush cum (n.r.: râde).

Sunt pasionat de Univers. Mi-ar fi plăcut mult de tot să ajung în spațiu sau aproape de toate doveziile, să văd cu ochii mei că există și altceva. Mi-ar plăcea să apară nava aia cu extratereștrii, să coboare să ne vedem, aș fi efectiv în culmea fericirii. Aș țopăi ca o capră pe lângă ei like “can I touch you? Can I, can I? Să văd galaxiile, să știu de multiverse, să aflu dacă există viață după moarte, reîncarnare, etc . Pasiuni fară răspuns (n.r.: râde).

Cum arată succesul în inima și în mintea ta?

Succesul… mmmm, mi-ar plăcea să știu că am reușit și că pot și financiar, și oricum să ajut unde e nevoie , să nu mai existe duma “ne descurcăm” și să fie mare luptă pentru asta. Văd succesul ca pe o liniște pe care o aștept de o viață, pentru ce mi-a mai rămas din ea!

Îmi poți numi trei piese care te-au motivat și ți-au dat putere de-a lungul timpului?

Eminem – Lose Yourself, Nimeni Altu’- Încă o poveste, Nas – Affirmative Action feat. Supreme NTM.

Cum crezi că arată îngerul tău?

Frustrat (n.r.: râde). Cred că face plângere la tacsu să-l schimbe pe altă tură că pe mine nu mă mai halește, nu mai vrea să audă că “mor, mor” și nu pățesc nimic. Cred că e răvășit săracul, s-a băgat de multe ori pentru mine, ce e drept, te salut, bro, dacă mă vezi și mă auzi .Dacă e fată și mai e și mișto, să mi se arate că aș vrea un masaj dumnezeiesc :))) și poate să mă contopesc cu divinitatea :))))

Dar dacă într-o zi, mergând pe stradă, din mulțime L-ai vedea pe Dumnezeu zâmbindu-ți, ce ai face? Ce I-ai spune?

Să își șteargă zâmbetul de pe moacă și să îmi explice și mie de ce există atâtea nenorociri pe lume. Dacă el e Atotputernicul.. și de ce au existat dintotdeauna atâtea nenorociri, de ce sunt boli, de ce murim, de ce nu e mai prezent aici cu noi pe străzi. Eu nu cred că El ar accepta toate astea, ceva e dubios. Deci dacă ar fi El și mi-ar zâmbi, L-aș întreba: “Bro, ce fel de jocuri joci? Exiști cu adevărat??”. Și dacă chiar există și face tot ce-I stă în puteri, să mă ierte pe mine, creația Lui patetică, pentru că gândesc așa, însă mă simt o oaie rătăcită și nu-I simt căldură, să mă redirectioneze către El. Sunt rătăcit între Credință-Univers-Știință-Religie-Energie și ce o mai fi, aș vrea să cred în toate, însă nu am văzut nimic concret cu ochii mei. Dar caut să mă mai documentez și probabil voi avea alte păreri în viitor, poate mă voi (i)lumina :)))) .

Urmărește-l pe DEDEY pe Instagram, Youtube și Facebook!

  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *