Să începem cu un citat de păstrat în cartea “It’s all about SELF-LOVE”. Completează, te rog, fraza: Iubirea de sine este…
Iubirea de sine nu înseamnă să te iubești mereu, orice ar fi. Iubirea de sine înseamnă să te iubești chiar și atunci când ești critic cu tine, înseamnă să te iubești chiar și atunci când greșești, înseamnă să fii sincer cu tine, înseamnă să te uiți în oglindă și să spui: „Da, te-ai îngrășat. Da, trebuie să mergi la sală. Da, nu e ok să fii gelos într-o relație. Da, ai greșit.”. Asta înseamnă să te iubești cu adevărat, să fii sincer cu tine.
Iubirea, în general, față de orice, înseamnă sinceritate, iar iubirea de sine este cea mai grea, pentru că sinceritatea față de noi înșine este cea mai grea. Tocmai de aceea, iubirea de sine înseamnă o viață de om, este un proces. Cred că este cel mai frumos proiect la care lucrez eu, de când mă știu, și la care ar trebui să lucrăm cu toții. Este motorul omenirii, este motorul planetei, este ceea ce dă energie întregii planete și întregului univers, pentru că este cea mai puternică formă de energie și, pentru că de acolo izvorăște absolut tot ce este frumos pe planeta aceasta, și nu numai haha.
Iubirea de sine este legătura între tine și divinitate
Iubirea de sine este legătura între tine și divinitate. A te iubi pe tine înseamnă a iubi creația lui Dumnezeu, iar acest lucru nu aduce decât armonie între tine și divinitate.
Când ai simțit că te iubești mai puțin și care au fost factorii care au dus la asta?
Am simțit că mă iubesc mai puțin de fiecare dată când am simțit că mă trădez pe mine și că nu îmi sunt fidelă în totalitate, din punct de vedere emoțional, spiritual, chiar și personal și profesional. În sensul că, atunci când am simțit că ofer mai mult în exteriorul meu decât îmi ofeream mie, atunci am simțit că mă iubesc mai puțin. Factorii care au dus la acest lucru cred că au fost nesiguranța și dorința de a îi mulțumi pe ceilalți constant. Aceasta este o constantă care apare la mulți oameni, această dorință de a oferi tocmai în ideea de a primi ceva la schimb. Cred că acest lucru te face să oferi și, în loc să-ți oferi ție șă să te iubești pe tine mai mult, preferi să-i faci pe ceilalți fericiți, crezând că așa vei fi și tu fericit.
În momentul în care te iubești, mintea ta este un loc mai pașnic
Cum au simțit lipsa iubirii de sine corpul și mintea ta?
În primul rând, corpul prin faptul că m-am îmbolnăvit de foarte multe ori. Bine, nu boli grave, dar mi-a scăzut imunitatea de foarte multe ori, din cauză că nu mâncam ceea ce trebuie, nu respectam programul de somn, de mâncat, de câte ori pe zi trebuie să mănânce un om normal. Nu mâncam destule fructe, mâncam fast food de multe ori. Poate chiar faptul că mă expuneam la petreceri sau pierdeam noaptea au contribuit la scăderea imunității și corpul meu nu a mai putut să fie la fel de productiv. Iar mintea, bineînțeles, îmi făceam tot felul de scenarii.
În momentul în care te iubești pe tine cu adevărat (și acesta este lucrul la care lucrez și eu de mulți ani și cred că toți lucrăm la asta), începi să prioritizezi lucrurile în viața ta și, atunci, începi să vezi cum se schimbă tot universal tău, pentru că în momentul în care te iubești și faci alegerile care trebuie și care te avantajează pe tine și care te fac fericit, atunci și mintea ta este un loc mai pașnic, mai vesel, mai liniștit și se produce un fel de butterfly efect, adică toate alegerile sunt mult mai ok și mult mai conștiente, responsabile și te fac mai fericit. Iar lipsa iubirii față de mine se resimte fix în nebuloasa și ceața care apar în care nu știi ce vrei sau ce-ți dorești, tocmai pentru că nu te iubești destul de mult.
Cum ai învățat să te iubești (din nou)? Sau poate că te afli în plin proces de vindecare..
Cred că suntem într-o continuă vindecare, aș putea spune, unii mai conștient, alții mai puțin conștient. Personal, în momentul acesta, sunt într-un plin proces de vindecare, de mulți ani, dar cred că vindecarea vine în valuri. Adică sunt valuri în care asimilezi foarte multă informație și te duci să te găsești pe tine, și valuri, în care pur și simplu, lași loc informației să se sedimenteze și „life happens”. În acele momente, „life happens”, dar cred că în tot acest proces și în tot acest parcurs, cel mai important este să avem în vedere că destinația nu este, de fapt, cea mai importantă, și, așa cum spun și marii înțelepți, nu locul în care vrei să ajungi este important, ci drumul în sine.
Cred că cel mai important este să învățăm să ne bucurăm de tot procesul acesta, pentru că este frumos să vezi ce lucruri îți ies la suprafață, este frumos să te vindeci de la o zi la alta, este frumos să fii observator în propriul tău corp, în propria ta minte, și să vezi cum te vindeci și cum apar în viața ta tot felul de situații și oameni, și așa mai departe. Acest proces este cel mai frumos lucru. Happiness is in the process, not in the destination hahaha.
„Iubesc la mine abilitatea de a ieși la suprafață și de a face salturile acelea frumoase de delfin”
Ce iubești acum la tine?
Cred că sunt multe lucruri pe care le iubesc la mine în momentul de față, dar, dacă aș putea să punctez un aspect mai important, ce îmi vine acum în minte, ar fi abilitatea mea de a renaște din cenușă, de a mă redescoperi și de a mă reinventa de fiecare dată. Eu am momente în care, precum un delfin, mă duc în adânc și, uneori, am impresia că este atât de întuneric încât nu mai văd nimic și nu mai știu nimic, dar, tot precum un delfin, ies la suprafață, pentru că, de fiecare dată, îmi dau seama că chiar și în cel mai adânc și întunecat loc, este tot o părticică din mine. Un om bătrân mi-a zis odată o vorbă: „Cu cât ne adâncim mai mult în întuneric, cu atât tindem mai mult către lumină”. Și eu asta fac de când mă știu, de când sunt mică, și, cumva, apreciez și iubesc foarte mult la mine această abilitate de a ieși la suprafață și de a face salturile acelea frumoase de delfin hahaha, dansul acela frumos cu valurile.
Pentru că, de fapt, aceasta este frumusețea lucrurilor, să știi că dacă ai căzut de zece ori, o să poți să te ridici de unsprezece ori, și că Dumnezeu nu-ți dă niciodată mai mult decât poți duce. Iar eu am înțeles foarte bine acest aspect și faptul că nu îmi este frică să mă adâncesc atât de mult, ca să mă caut și să mai scot ceva la suprafață, acesta este un lucru pe care-l iubesc la mine, pentru că, tot timpul, lumina de la suprafață este mai strălucitoare de fiecare dată când ies. Aceasta este o abilitate pe care cred că o au toți oamenii, dar nu știu mulți de ea sau le este frică să o afle și ar trebui să și-o cultive mai mult.
Interviu extras din proiectul It’s all about SELF-LOVE. Gânduri, sentimente și trăiri de la 16 femei puternice
Sursa Foto: Facebook Alexandra Stan
