Prin inimile și ochii fetelor de la ANGELS

Ce v-a adus din nou împreună?

Raluca: Dorul uneia față de cealaltă și entuziasmul publicului. Simt bucurie și zâmbesc larg când vă revăd.

Monica: Povestea trupei Angels trebuia să continue, pentru că este o poveste mult prea frumoasă. Mai are nevoie de multe capitole 🤍.

Iubirea celor care ne-au arătat ca au iubit această trupă mai mult decât ne imaginam noi, plus dorul uneia față de cealaltă și tot ceea ce simțim una lângă cealaltă. Simt bucurie și zâmbesc larg când vă revăd. 

Ce simțiți atunci când revedeți fotografii de la începutul trupei?

Monica: Uneori nu îmi vine să cred că suntem noi acolo. Nu îmi vine să cred cât de repede au trecut anii. Eram două copile, acum avem noi copii 🤍.

Raluca: Simțim fiori direct pe suflet. Angels reprezintă copilăria noastra, dar si a publicului nostru. Am crescut cu toții împreună. Angels va fi mereu acel colț de frumos, de bucurie, nostalgie… și sperăm să bucurăm publicul nostru cu muzică cel puțin la fel de frumoasă ca în 2000, mulți ani de acum încolo.

În fiecare zi: Cum se simte iubirea în inimile voastre?

Monica: Privind-o pe fata mea, Maria, iubirea se simte cel mai frumos de 17 ani încoace.

Raluca: Iubirea, pentru mine, înseamnă Dumnezeu. El este izvorul din care curg toate celelalte iubiri: iubirea față de soțul meu, față de cei 5 copii ai mei, părinții mei, sora mea, etc. .Doar atunci cand mă alimentez de la sursă direct, care este Dumnezeu, pot iubi sincer și cu toată inima.

Luni, ora 08:00, la voi în apartament: Cum văd inimile voastre realitatea? 

Raluca: Eu îmi raportez mereu realitatea la propriile valori. Chiar dacă nu îmi place ceea ce văd în societate de cele mai multe ori, încerc să nu judec, să îi privesc cu milă și dragoste pe toți cei care nu îmi împărtășește gândurile, trăirile. Fiecare om e unic, e minunat prin el însuși, fiecare om are timpul lui de a se schimba și, sper eu, întotdeauna în bine.

Monica: Cățel. Motan. O adolescentă. Un cappuccino… și recunoștință pentru o nouă zi. Bună sau mai grea… este o nouă zi, asta este tot ce contează!

“Pentru mine, muzica a fost și este…”

Monica: … deconectare.

Raluca: … chemare, trăire, dăruire, emoție, bucurie, dar și o frământare aproape permanentă. Îmi place, mai nou, să o și compun, nu doar să o cânt.

Muzica e o simțire ce vine de dincolo de lumea materială, mai ales când ea e artă. Muzica schimbă starea omului în bine (dacă ea e artă), dar muzica poate avea și efecte negative (dacă aceasta e zgomot sau ea e redusă la simple sunete aruncate în vânt, fără nicio armonie). 

Tot ceea ce artistul cântă are ecou în sufletul celui care îl ascultă. De aceea, artiștii au responsabilitatea uriașă de a livra calitate, de a fi inspirație frumoasă. 

Chiar daca cel mai mult iubesc muzica clasică, muzica de film și muzica bizantină, muzica pop cu diverse influențe a trupei Angels aduce multa nostalgie, bucurie și îmi place să mă bucur de bucuria oamenilor. Bucuria lor devine si bucuria mea.

Cum văd ochii voștri scena și publicul?

Monica: Emoție. Multă emoție.

Raluca: Pentru mine, scena e un loc în care dăruiesc o parte din ceea ce sunt….e locul unde ofer emoție, căldură, bucurie, dar locul în care primesc înzecit….

Cum s-a văzut succesul prin ochii voștri? 

Monica: Nu l-am conștientizat atât de bine. Posibil din cauza vârstei fragede, aveam doar 13 ani.

Raluca: Succesul trupei Angels a venit rapid, în sensul că nici nu terminasem de înregistrat piesele și de filmat videoclipurile, că deja o țară întreagă ne fredona muzica.

Bineînțeles, succesul trupei Angels a fost o consecință și a muncii din spate. Eu cânt de la 10 ani. Până să intru în Angels câștigasem deja numeroase festivaluri naționale si internaționale. Dar succesul trupei Angels nu mi se datorează doar mie. Monica a fost exact jumătatea potrivită, care a completat perfect succesul trupei. Ce îmi lipsea mie la acea vreme, avea Monica… și încă ne completăm minunat.

Cum simt inimile voastre fericirea? 

Monica: Cu recunoștință 🤍

Raluca: Fericirea adevărată e atunci când sufletul e cât mai curat. De aceea, unii dintre cei mai fericiți oameni au fost sfinții. Fără a părea ușor dogmatică, avem cele 9 fericiri de la Hristos direct. Atunci ești fericit: când ești smerit, blând, când esți o oază de pace pentru oameni, când dăruiești, când te lupți pentru dreptate, pentru iubire, pentru adevăr, pentru frumos. Restul sunt satisfacții, plăceri si mici bucurii. Fericirea e mai mult de atât.

Cum simt inimile voastre durerea?

Raluca: Pot fi dureri fizice care sunt greu de dus, dar se mai pot calma prin diverse pastile, tratamente. Cele mai mari dureri fizice le-am experimentat la nașterea naturală a celor 5 copii ai mei, unele dureri aproape insuportabile de cap, de la prea multe nopti nedormite, etc. . Dar durerile sufletești sunt cel mai greu de dus și acestea sunt de mai multe tipuri.

De fiecare dată când s-au îmbolnăvit copiii mei, am simțit că mă topesc de mila pentru ei și mă durea și pe mine odată cu ei. Stăteam lângă pătuțul lor, nedormită, să îi alin cu o vorbă bună, blândă, cu un tratament eficient până când îi știam mai bine…

Am experimentat și durerea pentru anumite greșeli, pe care mi le plângeam la spovedanie, în fața duhovnicului nostru minunat, dar aceste dureri devin aripi pe mai departe, dacă știi cu ce lacrimi să le plângi. Am experimentat și durerea de a fi dezamăgită de oamenii pe care îi iubeam și îi apreciam; mi-am dat seama că unii oameni, oricât de minunati ar fi, au si ei umbrele lor…

În general, durerea e ca un leagăn care ne duce în brațele Lui Dumnezeu dacă ne raportam corect la ea. Durerea e necesară, face parte din creșterea noastră. Totuși, după durere vine mereu o rază de bucurie sau chiar Soarele întreg.

Monica: Am învățat să o accept și să învăț din ea.

Cum o vede Monica pe Raluca?

Una dintre cele mai bune voci ale României. Un suflet în care răutatea nu și-a putut face loc niciodată. Copilăria mea frumoasă.

Cum o vede Raluca pe Monica?

Monica a fost puterea mea, când eram micuță, a fost ca o surioară a mea. Ea era energia trupei, era cea care avea un lipici extraordinar la public, știa cum să îi atragă, cum să facă show. Eu, fiind mai emotivă, prindeam curaj în prezența ei. Monica mă surprinde în continuare prin cât e de ambițioasă, capabilă să se descurce în situații, poate, cu care nu s-a mai întâlnit. Găsește mereu soluții. E un om tare bun, pe care te poți baza. Monica e cealaltă aripă a trupei Angels. 

Ce v-ați spune dacă v-ați întâlni cu versiunea care ați fost la 15 ani?

Monica: Nu îți mai face atâtea griji! Ai încredere în tine, îți vei găsi drumul! Iubește-te mai mult! 

Raluca: Păstrează-ți valorile, demnitatea… tot acestea îți vor da puterea de a trece prin și peste toate cu bine. Nu renunța la ceea ce simți doar pentru că alții nu o fac. Crede până la capăt în ceea ce ai tu de oferit!

Ora de culcare: Ce gânduri vă trec prin minte? 

Raluca: Îi mulțumesc Lui Dumnezeu că am reușit să duc la bun sfârșit toate responsabilitățile familiale, să fac măcar o mică rugăciune cu toții sau singură. Încerc să mă reconectez cu soțul meu, să comunicăm tot ce nu am apucat să lămurim în timpul zilei, mă gândesc la ce am de făcut a doua zi și încerc să le prioritizez. Încerc să imi liniștesc gândurile, grijile, temerile…

Monica: Sunt gemeni… am prea multe gânduri ;)) 

Urmărește-le pe fetele de la Angels pe Instagram (Monica) și (Raluca).