Vineri, ora 22:00 — Cum ia inima ta pulsul vieții?
Cred că îl ia prin oameni, prin muzică și prin micile momente care mă fac să mă simt vie. Uneori e un concert, alteori e o petrecere cu oamenii apropiați mie sau drumul spre casă, cu căștile în urechi.
Inima mea simte viața intens. Uneori prea intens.
Sâmbătă, ora 08:00, la tine în apartament — Cum vede inima ta realitatea?
Uneori realistă. Alteori poetică. Apartamentul meu, dimineața, e liniștea în care mă aud cel mai bine. Cana de cafea, lumina care intră pe geam, câinele meu, laptopul deschis cu demo-uri neterminate.. Realitatea mea e între vis și supravietuire.
Duminică, 04:00 dimineața — Cum se vede orașul prin ochii tăi?
Foarte singur și foarte sincer. Bucureștiul la 4 dimineața nu mai are măști. Îmi place că seamănă cu mine în momentele vulnerabile. Obosit, agitat, dar încă viu.
Ora de culcare — Ce gânduri îți trec prin minte?
Dacă sunt suficient de bună. Dacă o să reușesc. Dacă oamenii pe care îi iubesc mă simt cu adevărat. Și, inevitabil.. linii melodice. Versuri. Fragmente de refrene. Mintea mea nu prea tace.
Luni, ora 12:00, Centrul Bucureștiului — Cum se văd oamenii prin ochii tăi?
Grăbiți, obosiți, dar fiecare cu o poveste pe care nu o spune nimeni cu voce tare. Mă uit mult în ochii oamenilor. Cred că acolo vezi adevărul.
În fiecare zi — Cum se simte iubirea în inima ta?
Ca un loc în care vreau să ajung și de care mă tem în același timp. Iubirea pentru mine nu e liniară. E ceva foarte profund.
Cum simte inima ta durerea?
Foarte corporal. O simt în piept, în stomac. Cred că durerea m-a făcut artist. Fără ea, probabil n-aș fi scris nimic.
Cum simte inima ta fericirea?
În lucruri simple. Când cânt și văd că cineva simte ce cânt. Când râd cu oamenii mei. Când mănânc ceva gătit de mine care a ieșit bun rău. Când termin o piesă și simt că am spus adevărul.
Azi — Cine este Roxelle și cum se vede în oglindă?
Roxelle este o fată care încă se vindecă prin muzică. Mă văd ambițioasă, sensibilă, uneori obosită, dar încă plină de speranță. Și cred că partea mea cea mai frumoasă e că încă nu am renunțat.
Atunci când cobori în inima ta, cum este ea? Ce vezi și ce auzi?
E ca o cameră plină de ecouri. Aud pian, voci, amintiri, frici, râsete, dar și foarte mult dor. Și undeva acolo există și o lumină care îmi spune constant: “continuă”.
Cum văd ochii tăi scena și publicul?
Ca pe singurul loc unde mă simt complet liberă. Pe scenă nu mai trebuie să mă ascund.
2024, Audiții pe nevăzute. Ce văd ochii tăi?
Foarte multă frică și multă speranță în același timp.
Vocea României. Smiley se întoarce — Ce simte inima ta?
Șoc. Validare. Adrenalină. Cred că o parte din mine a simțit pentru câteva secunde că visul pe care îl am de mică poate fi real.
Ce gânduri ți-au trecut prin minte în aceea noapte, când te-ai pus în pat?
“Poate chiar pot”. Dar amestecat cu gânduri de judgement și overthinking. Aveam impresia că nu am cântat bine și de asta nu s-au întors toți jurații. Dar am făcut pace și cu acest gând.
După ce tânjește inima ta?
După liniște emoțională. După conexiuni reale. După oameni care rămân.
Dar ochii tăi? Ce vor să vadă?
Săli pline. Oameni cântând versurile mele. Și, poate, într-o zi, o versiunea a mea mai încrezătoare.
De ce anume îți este dor?
De momentele în care iubeam fără frică. De copilul din mine care visa fără să se întrebe dacă are voie. Și de sentimentul că acasă există undeva.
