Născut pe 23 septembrie 1985, Bogdan Nicolai este prezentatorul emisiunii “Love is Fun” la AListMagazine.ro, scenarist pentru Vocea României, endorser pentru mai multe brand-uri și MC la evenimente corporate. Asta în prezent, că dacă intri pe site-ul personal și îi citești biografie o să rămâi fără replică. Pentru mulți, la fel și pentru mine, Bogdan este un model, cel puțin pe plan profesional, dar el spune că nu este suficient și că întotdeauna caută să fie și mai bun, să facă și mai multe.
Pentru toate astea mi-am dorit să îl cunosc și fur de la el motivația de care am și eu nevoie ca să lupt pentru libertatea mea și să îmi urmez visul.
Am avut o mare surpriză când am aflat că o să te aud pe compilația trupei La Familia – Sud Stil. E clar că vreau să îmi vorbești pentru început despre asta 🙂
În 2003 a fost lansată prima compilație Sud Stil, era un format asemănător cu radiorurile pirat, de cartier. Pe compilație erau invitați mai mulți artiști si trupe, iar între piesele lor, ca și DJ, era 1-Q Sapro. Acum, pe noua copilație, am avut eu acest rol de DJ de radio, cel care prezintă piesele.
Și cum te-au abordat? Te cunoșteai cu ei?
Mă știu de foarte mult timp cu ei, nu sunt la prima colaborare de genul. Cu Puya am mai apărut în câteva dintre reclamele de la Lay’s și în câteva campanii, iar cu Sișu am colaborat la un intro pe unul dintre albumele lui. Dincolo de colaborările profesionale, am mai colaborat cu ei la grătare, la beri… (n.r.: râde). Fiind un ascultător împătimit de rap, când lucram în radio invitam des în emisiuni artiști din rap-ul românesc, și așa cum am rămas prieten cu alții, am rămas și cu ei.
Ce alți artiși asculți?
Îmi plac foarte mulți ca poeți, ca maeștrii ai liricii – Cheloo și Cedry2k. Îmi place foarte mult sound-ul B.U.G. Mafia și atitudinea pe care au avut-o dintotdeauna, modul în care și-au creat piesele, albumele, imaginea, modul în care au reușit să reziste ca și trupă mai bine de 20 de ani. Îmi plac MC-ii din școala veche: Vexxatu, Deceneu, Delikt… ascultam tot ce era pe atunci. Iar dintre cei noi, îl ascult pe Killa Fonic (o să îmi pară rău după interviu că sigur o să îi uit pe mulți), îmi place Jianu, îmi place la el atitudinea și timbrul vocal, și mai este un artist foarte tânăr – Perry Pete (Chill Brothers). Sunt și colecționar de albume rap, am sute, poate mii de albume rap din toate țările, adun discografii complete ale artiștiilor.
Și mergi la concertele lor?
Când nu vin ei în România, încerc să ajung la concertele lor din afară. În România i-am văzut pe Nas, Snoop Dogg, Cypress Hill, 50 Cent, iar afară am fost la Nas și Damian Marley, The Roots… și mi-aș dori să îl văd pe Eminem.
Ți-am citit CV-ul… Wow! Cum ai reușit? Tu stai vreodată?
Știu că din exterior pare foarte aglomerat, dar de aici de unde sunt eu nu se vede că este atât de multă aglomerație în CV. Nu mi se pare că am făcut atât de multe și tot timpul sunt nemulțumit de câte am realizat, mereu vreau mai mult și mai mult, niciodată nu mi se pare că este suficient. Am, într-adevăr, perioade foarte aglomerate, dar, de ce să mint, am și perioade în care sunt mai liber și mai liniștit, perioade în care mă odihnesc și îmi caut inspirația, dorm mult și îmi adun puterile.
În weekend-uri sunt mai mereu plecat, prezint evenimente corporate în țară, endorsez diferite branduri sau transmit de la festivaluri pentru anumite branduri. În rest, scriu diverse: scenarii de film (am început să scenariul pentru un lung-metraj), de emisiuni, poezii, etc.
Ce crezi că le place oamenilor la tine?
Cred, în primul rând, că oamenii apreciează faptul că sunt un tip vesel, cu foarte mult umor, și, sper eu, că sunt o persoana plăcută. De aici pornește totul, în timp legi niște legături cu anumiți oameni, te potrivești pe anumite proiecte și atunci colaborările se leagă.
Lista ta este lungă și sigur va continua. Ce alte provocări mai ai pentru tine?
Vreau să fiu din ce în ce mai bun, concurez întotdeauna cu mine. Nu sunt în competiție cu nimeni, am mers mereu pe o zonă pe care nu mai este nimeni, îmi place să ajung pe poteci neumblate de alții până acum. Ca planuri de viitor… tot chestii legate de scris: să scriu romane, să public cât mai multe cărți de poezie. Viața mea se bazează pe scris, iar restul lucrurilor pe care le fac pornesc de aici, de la scris. Pare că fac atât de multe, dar eu fac doar atât – scriu.
Dincolo de asta, de toate aceste realizări, ce contează cu adevărat pentru tine?
Am fost întotdeauna un tip foarte calculat, deși par haotic și cu capul în nori, așa că pentru mine a contat să îmi respect niște principii în viață și, în același timp, să îmi respect niște termene limită pe care mi le-am dat singur. Până acum m-am încadrat și am reușit să fac ce am vrut până la vârsta asta.
În prezent mă dedic vieții de familie: mă pregătesc să devin soț și tată (n.r.: la publicarea interviului, Bogdan a devenit soț în acte, urmând ca la anul să facă și nunta religioasă). Simt că acum este momentul și asta mă face foarte fericit.
La ce visezi cel mai mult?
La o familie fericită.
Dar tu ești un om fericit?
Nu mi-am pus niciodată întrebarea asta. Și nu mi-am pus întrebarea asta pentru că sunt o persoană pragmatică, pentru care nu prea contează răspunsul la astfel de întrebări. Uneori sunt mai trist, alteori mai vesel, oscilez în funcție de ce mi se întâmplă, dar cred c așa sunt toți oamenii. Dacă mă întrebi dacă sunt împlinit, îți pot răspunde că da, sunt împlinit cu mine și sunt împlinit sufletește.
Ai ceva să îți reproșezi?
Întotdeauna vreau mai mult și din cauza asta sunt foarte dur cu mine. Orice lucru pe care l-am făcut consider că puteam să îl fac mai bine. Nu am ajuns încă în punctul în care să spun că am făcut suficient de multe lucruri.
Ce gânduri îți trec prin cap atunci când ești tu cu tine?
Milioane de gânduri. Am momente în care am nevoie de singurătate și de multe ori mă bucur, nu sunt niciodată 100 sigur, mă însoțește o carte, un film, mă joc șah pe telefon… E greu, de fapt, să rămâi singur singur. Întotdeauna ai, dacă nu o persoană, lucruri care te însoțesc și te fac fericit. Iar cărțile sunt niște prieteni foarte buni ai mei.
Ce citești?
Citesc beletristică, îmi plac romanele, și, mai nou, citesc cărți științifice – vreau să aflu cât mai multe despre Univers, despre Planetă, despre animale și natură, ș.a.m.d. Cred că este de datoria noastră să știm cât mai multe despre lucrurile astea.
Ai fost implicat în campanii pentru copii cu handicap și pentru persoanele care se află în stadii terminale. Te-ai gândit să faci ceva și în privința persoanelor, parcă tot mai multe, care suferă de depresie?
Prezint la Alist Magazine o emisiune împreună cu Gaspar Gyorgy, unul dintre cei mai buni psihoterapeuți din România, și de foarte multe ori abordăm acest subiect. Primul pas pe care l-am făcut noi a fost să îi facem pe oameni să conștientizeze că nu este o rușine să ai depresie, să suferi de anxietate, să mergi la psiholog sau la psihiatru, să urmezi un tratament medicamentos sau de orice altă natură. Având în vedere că și creierul, ca orice alt organ, are nevoie de îngrijire și de tratament. Când un om are o problemă cu ficatul, i se pare normal să meargă la doctor, dar atunci când are o problemă cu creierul, care este cel mai important organ, ne place să îl chinuim foarte mult și ni se pare absurd să mergem să îl tratăm. În România oamenii încă cred că un psihiatru te leagă de scaun și îți face dușuri reci, sau că un psiholog este ăla care se uită la tine și decide dacă ești nebun sau nu. Mentalitatea asta trebuie să se schimbe, pentru că trăim într-un secol în care problemele astea sunt acute din cauza rețelelor de socializare, din cauza mass-mediei. Din cauza social-media ne comparăm foarte mult cu ceilalți și, de fapt, cu ce ne comparăm?! Ne comparăm cu niște vieți ideale, pentru că toți punem pe Facebook momentele frumoase, pozele în care arătăm cel mai bine, locurile cele mai frumoase în care am fost, iar atunci când ne comparăm cădem într-o capcană, avem impresia că viețile celorlalți sunt perfecte și că viața noastră nu este un nimic în comparația cu a lor.
Și, din păcate, parcă nu există o rezolvare pentru asta.
Există rezolvare: să fii atât de deștept încât să înțelegi că ceea ce vezi este ce vor oamenii să îți arate.
Cât de mult contează pentru tine aprecierea virtuală?
Îmi place să postez lucruri, pentru că d-asta mi-am și ales meseria pe care mi-am ales-o, pentru că mi-a plăcut să aflu informații și să le dau oamenilor mai departe, asta face un jurnalist. Am combinat treaba asta și cu mesaj umoristice, dar care ascund un mesaj serios. Mă interesează, într-adevăr, reacțiile oamenilor, dar nu neapărat like-urile, ci comentariile pe care le lasă sau mesajele pe care le primesc în urma unor postări, așa aflu care este părerea lor despre subiectul respectiv.
Care sunt lucrurile simple și mărunte care te bucură?
Nimic nu este simplu și mărunt. Dacă lucrurile astea fac o viață mai frumoasă, înseamnă că nu sunt deloc mărunte, ci, dimpotrivă, sunt destul de importante. Nu am niște pasiuni ieșite din comun, îmi place și mie ce place tuturor; îmi place să citesc și îmi place muzica, îmi plac animalele și îmi place natura, îmi plac plimbările, îmi place să mă joc cu copiii, îmi place să fac sport…
Horațiu Mălăele spunea: “Copilăria este cadoul ce ni-l face viața pentru ce vom avea de îndurat. Mi-e dor de tot, de nedeile satelor, unde mâncam colaci sfințiți, caltaboși, sugiuc, turtă dulce și mai ales înghețata colorată de la țigani.” Ție de ce îți este dor?
Mi-e dor de vremurile în care mă jucam în fața blocului cu prietenii mei. Mi-e dor de bunica de la Breaza, care nu mai este printre noi, și care mi-a făcut copilăria extrem de frumoasă. Mi-e dor de tot ce era atunci, de cum erau oamenii, de toate jocurile copilăriei, de pistoalele cu bile, țevile cu cornete, de fotbalul din curtea școlii. Mă uitam și la Abracadabra (când s-a măritat Dana Rogoz și a făcut copil mi-am dat seama cât de mult am îmbătrânit).
Dacă ar fi fost să trăiești într-o altă epocă, care ar fi fost aia?
Îmi plac foarte mult filmle western, cu cowboy, și trebuie să recunosc că în copilărie m-am imaginat de foarte multe ori trăind în vestul sălbatic, mi s-a părut o lume foarte faină. Este o lume simplă, frumoasă, cu bărbați adevărați și femei adevărate, iar când spun asta mă refer la oameni cu principii puternice, mult mai solide, gata să moară pentru princiiple lor, ceea ce nu știu dacă mai întâlnim în epoca noastră.
Dintre toate persoanele pe care le-ai cunoscut, care este cea care a avut cel mai mare impact asupra ta?
De la tata am învățat cele mai multe, dar tata e tata 🙂 Iar din afara familiei, este Costi Mocanu, care a fost șeful meu la ProTv, și Andreea Esca, cu care colaborez în continuare și de la care învăț zi de zi, am o agenduță în care notez lucruri pe care mi le spune sau pe care le spune altora. Și mai sunt profesorii din liceu și din facultate, care mi-au luminat mintea. Sau poate că este și meritul meu pentru că, jurnalist fiind, am știu ce să îi întreb și ce să iau de la fiecare om pe care l-am întâlnit.
În viață trebuie să ne îngrijim de trei aspecte importante: minte, trup și suflet. Cât timp aloci fiecăruia?
Pentru minte – citesc foarte mult. Pentru trup – merg la sală cel puțin o dată pe săptămână, alerg – 30 km/saptamana. Dar o fac mai mult pentru mine, nu neapărat cu gândul trup, și pentru minte – mă relaxează și îmi vin altfel ideile. Recomand alergarea oricui, iar pentru cei cărora nu le place să facă asta, le recomand mersul pe bicicletă. Pentru suflet – familia, prietenii, oamenii pe care îi apreciez, ei sunt hrana sufletului meu, și muzica, dacă știi ce să asculți și când să asculți. Și pentru toate trei – somnul, dacă ești odihnit e bine și pentru minte, și pentru trup, și pentru suflet.
Spuneai că nu crezi în Dumnezeu, dar…
Nu mi-am exprimat niciodată concret apartanența mea la o religie, niciodată nu am declarat dacă cred sau nu în Dumnezeu. E prea mult să spui “Nu cred”. Practic, ca orice om, am niște credințe, dar fiind un om atât de pragamtic, sunt întrebări pe care nu mi le pun atât de des.
Dacă într-o zi, mergând pe strad, din mulțime L-ai vedea pe Dumnezeu zâmbindu-ți, ce ai face?
M-aș duce să îmi fac un control la Spitalul 9.
Photo Credit: Douglas Lormand
